Scurt istoric
Piatră pe piatră, om lângă om
Mănăstirea Sfintei Cruci a luat fiinţă în anul 1992, din iniţiativa Preasfinţitului Vasile Coman, episcopul Oradiei. Acesta îşi propusese să împlinească unul dintre marile deziderate ale oamenilor acestor locuri, acela de a ridica, lângă cetatea Oradiei o mănăstire care să se asemene întrucâtva cu secularele aşezăminte monahale din Moldova.
Astfel că, atunci când contextul politic devine favorabil, adică după Revoluţia din ‘89, Preasfinţitul aduce un nucleu de trei maici de la mănăstirea Râmeţi, în frunte cu maica stareţă, Mina Bădilă, cea care va reuşi să împlinească cu deasupra de măsură dezideratul sus amintit.
Pe terenul pe care acum se poate vedea amplul complex monahal, nu exista la început decât o singură clădire veche de o sută de ani şi care era dezafectată la acea dată. Aici se instalează cele trei maici şi încearcă să împlinească rânduiala însă se dovedeşte imperios necesară o biserică.
Realizată de iobagii din Corbeşti, bisericuţa face parte din grupul bisericilor de lemn din Ţara Crişurilor construită pe principiul cununilor de bârne transversale cu cheutori în „coadă de rândunică”, iar turla clopotniţei este asemenea unui vârf de săgeată.
Motivele decorative sunt simple şi în număr redus, frecvent apare motivul funiei răsucite simbolizând eternitatea; aceasta apare şi ca un brâu ce înconjură biserica dar şi pe portal unde e dublată de motivul „dinţilor de fierăstrău”, simbol solar preluat de creştinism şi investit cu valenţe hristice.
1994 este anul sosirii la mănăstire a părintelui duhovnic arhim. Atanasie Paleu, format la mănăstirea nemţeană Tarcău. În acelaşi an se pune piatra de temelie la biserica de zid a mănăstirii şi care, prezintă câteva particularităţi:
- Este singura biserică din Transilvania care are pictură exterioară pe toată suprafaţa zidului, astfel de lăcaşe de cult fiind întâlnite exclusiv în zona moldavă. Imnografia exterioară are scene ample ce amintesc de frescele exterioare de la mănăstiri ca Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa (de ex. Judecata de Apoi, Scara virtuţilor, Arborele lui Iesei, Cinul sfinţilor şi al îngerilor), dar şi scene care vorbesc despre istoria naţională şi religioasă a Transilvaniei (icoanele acatist ale sfinţilor transilvăneni Sofronie de la Cioara, Oprea Miclăuş, Visarion Sarai)
- O altă particularitate este faptul ca atât lungimea cât şi înălţimea bisericii este de 33 m, numar semnificativ, vârsta pământească a Mântuitorului Iisus Hristos. Construită în plan triconc, biserica prezintă 12 m între absidele laterale, o altă trimitere la un număr cu semnificaţie.
În interiorul lăcaşului de cult sunt puse spre închinare numeroase sfinte moaşte printre care se cuvine să amintim moaştele Sfântului Nectarie Taumaturgul, vindecătorul de cancer, dar şi multe altele.
În prezent numărul de vieţuitoare se ridică la 60 iar în mănăstire funcţionează ateliere de croitorie, broderie şi pictură fiind viaţă de obşte.
